Traducere de Octavian Cocoş
Să nu simţi că-ţi lipseşte vorbirea curgătoare
ce-n dar tu ai primit-o, iar cerul ţi-o ia iară,
al tău smalţ de mândreţe de ea nevoie n-are,
nici sufletul tău tandru care departe zboară.
Fetiţa mea, ai grijă, în sursa de durere
ai tăi ochi niciodată nu-i face să privească,
să nu plângi pentru vorbe ce nu îţi fac plăcere
şi nici pentru acelea ce par să îţi lipsească.
Dacă ochi dulci pe faţă îţi pun o strălucire
şi-amorezatul suflet în ei se oglindeşte,
să n-aduci niciodată în ei nori de mâhnire,
c-orice femei de care a mea gură vorbeşte
nu fac nici cât o clipă din blânda ta privire...
vezi mai multe poezii de: José Martí